Nu are importanta istoria pe care o ai, ci ceea ce faci cu ea

Psihosexologie

Home Psihologie Comunicare Asertivitatea

Asertivitatea

asertivitate asertivitate Asertivitatea reprezinta o atitudine fata de sine si fata de ceilalti in procesul comunicarii interpersonale. Toti suntem egali, nimeni nu este mai important decat celalalt, toti avem aceleasi drepturi fundamentale pe care aparam, fara a le incalca pe ale celuilalt.

"Asertivitatea implica apararea drepturilor personale si exprimarea gandurilor, sentimentelor si convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fără a viola drepturile altei persoane", sustineau Lange si Jucubowski (1976).


Principiul egalitatii exprima urmatoarele drepturi pe care le ai:

• De a exprima trairile

• De a exprima opiniile si convingerile

• De a spune da sau nu pentru sine si pentru altii

• De a schimba opinia

• De a spune "eu nu inteleg" , "nu stiu", "nu ma intereseaza"

• De a fi tu insuti fara a trebui sa actionezi in beneficiul sau pentru binele altora

• De a refuza responsabilitatea pentru problemele altora

• De a face altora solicitari rezonabile

• De a stabilii propriile prioritati

• De a fi ascultat

• De a nu-ti justifica viata in fata celorlalti

A te afirma inseamna a comunica opiniile personale, prin sustinerea punctului de vedere, prin formulare in mod adecvat a acestora in fata altor persoane.

Un comportament asertiv implica anumite caracteristici: autoacceptare, autovalorizare, comunicare, respect.

• autoacceptare – sa ai asteptari realiste de la tine, sa nu consideri ca trebuie sa fii perfect pentru a avea un loc in lume

• autovalorizare – sa nu iti fie rusine de tine si de dorintele tale, sa nu te simti stigmatizat pentru ca este o diferenta intre tine si ceilalti, pentru ca fiecare este unic

• capacitatea de a comunica, de a impartasi propriile experiente cu ceilalti mai degraba decat a pastra totul in tine

• respectarea drepturilor si a nevoilor celorlalti

sentimente confortabile in legatura cu propria persoana, cu nevoile si actiunile personale.

Componenta comportamentala a asertivitatii include o serie de elemente non-verbale, cum ar fi:

Contactul vizual: o persoana asertiva isi priveste interlocutorul in fata. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite, de tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "imi este foarte frica".

Tonul vocii: chiar si cel mai asertiv mesaj isi va pierde din semnificatie daca va fi exprimat cu o voce soptita (da impresia de nesiguranta) sau prea tare, fapt care ar putea da impresia de agresivitate.

Postura: pozitia corpului unei persoane asertive difera de la situatie la situatie. Totusi, se apreciaza ca, in majoritatea cazurilor, subiectul trebuie sa stea drept: nici prea rigid, pentru ca aceasta exprima o stare de incordare, nici prea relaxat, pentru ca ceilalti ar putea interpreta o astfel de pozitie ca fiind lipsita de respect.

Mimica: mimica trebuie sa fie adecvata cu continutul mesajului - de exemplu, daca cineva zambeste atunci cand afirma ca ceva il supara, ofera interlocutorului o informatie ambigua, care altereaza sensul comunicarii.

Momentul administrarii mesajului: cel mai eficient mesaj asertiv isi pierde semnificatia daca este administrat intr-un moment nepotrivit.

Continutul: conţinutul unui mesaj asertiv trebuie sa fie precis, descriptiv si direct, fara a fi agresiv dand impresia ca il jigneste pe celalalt sau prea domol de parca nici persoana care-l comunica nu este prea sigura pe ceea ce spune.

 

Share
 

Ultimile articole

Cele mai citite articole