Nu are importanta istoria pe care o ai, ci ceea ce faci cu ea

Psihosexologie

Home Psihologie Relatii Asteptandu-l pe Fat Frumos (2)

Asteptandu-l pe Fat Frumos (2)

Email Imprimare PDF

Acum 30-40 de ani...



Dupa cum spuneam, acum  treizeci, patruzeci de ani era obligatoriu sa te mariti si sa-ti intemeiezi o familie. Multe dintre bunicile sau mamele noastre s-au casatorit cu barbatul care le-a fost prezentat de matusi, veri, vecine si alte conjuncturi. Au intrat in cupluri in care tot ce au sperat era ca barbatul respectiv sa fie un om bun, sa poata face casa cu el. Nevoia de siguranta si frica de a nu ramane "fete batrane" le impingea de la spate. Apoi, curand, de cele mai multe ori foarte curand, apareau copiii. Si se luau cu viata, cu treburile, cu gospodaria, cu serviciul si nu mai conta cum se misca lucrurile, atata timp cat se misca.


Si poate ca omul ala era bun si prindeau drag unul de altul si asta era un caz fericit in care se acceptau reciproc, poate chiar se indragosteau si construiau impreuna o familie armonioasa.
Si poate ca omul ala era bun, dar nu prindeau drag unul de altul pentru ca fiecare sau numai unul dintre ei, suspina dupa o iubire neimplinita, terminata inainte de "termen” pentru ca parintii s-au opus sau au aparu alte evenimente nefericite.
Si poate ca omul nu era chiar asa de bun si era violent si depedent de alcool, insa familia nu s-a destramat pentru ca mama stia ce gandeste societatea despre femeile divortate si nu era atat de curajoasa, sau nu a avut incredere ca se poate descurca singura cu copiii, sau... sau... sau...
Dar au fost si cupluri care s-au iubit si care au luptat cu familia, cu conjunctura, cu cliseele, cu greutatile si au trait fericiti pana la adanci batraneti...
Intrebarea importanta care se pune in fiecare dintre cazurile de mai sus este "Ce mesaj au transmis aceste cupluri copiilor lor despre viata de cuplu?” Pentru ca, in familie invatam in primul rand.

Va urma...

Share
 

Ultimile articole

Cele mai citite articole